Cooperare romano-norvegiana in implementare de granturi norvegiene in Petrosani

Cooperare romano-norvegiana in implementare de granturi norvegiene in Petrosani

 

Asociatia CROFMPS din Petrosani , furnizor de formare profesionala din 2010, acreditata in domeniul serviciilor sociale din 2019, si-a imbogatit experienta de implementare din cadrul POCU 2014-2020 cu un proiect casatigat in Programul de Granturi Norvegiene 2014-2021.

 

Proiectul este implementat in parteneriat cu firma InnoVius SA din Norvegia, firma specializata in dezvoltarea de afaceri, cu o echipa de experti care a implementat cu succes peste 100 de proiecte finantate de Ministerul Afacerilor Externe din Norvegia, Innovation Norway, Comisia Europeana, USAID si 8 proiecte finantate prin Granturi SEE si Norvegiene, care au promovate tematici legate de protectia mediului si promovarea educatiei in randul tinerilor.

 

Reprezentanta firmei, Dr. Anna Stamati, impartasit impresii si lectii invatate in experienta sa de lucru in Romania:

 

1. Ca o companie norvegiană cu experiență în proiecte de energie regenerabilă, care este experiența dvs. în România și câte proiecte în acest domeniu ați ajutat la implementare?

R: Portofoliul nostru în România include asistenta in pregătirea și implementarea a peste 12 proiecte. Unele propuneri vizează soluții energetice directe, altele includ eficiența energetică ca unul dintre elementele cheie ale succesului proiectului.

 

2. Puteți descrie provocările și oportunitățile unice întâlnite în implementarea proiectelor de energie regenerabilă în România, având în vedere resursele diversificate ale țării în comparație cu Norvegia?

 

R: Principala provocare este familiarizarea populației cu soluțiile energetice și justificarea necesității schimbărilor. România este foarte diversificată în ceea ce privește utilizarea surselor de energie, iar populația urmează tradițiile și nu este prea deschisă la soluțiile noi, considerându-le un risc pentru stabilitatea lor. În schimb, sectorul privat este presat de condițiile pieței să își modernizeze operațiunile și să găsească alternative noi pentru a fi profitabil și sustenabil. Așadar, cheia succesului atunci când colaborați cu instituții publice și populație este să aveți un dialog deschis și reciproc, să alocați timp și eforturi pentru campanii de conștientizare publică, evenimente educative, mese rotunde, ateliere, unde atât beneficiile, cât și riscurile pot fi discutate și convenite în interesul comun al comunităților locale.

 

3. În ce mod experiența de a lucra cu resurse limitate de energie regenerabilă în Norvegia vă ajută în abordarea proiectelor în România, având în vedere resursele mai abundente ale țării?

R: Principala greșeală atunci când este vorba de evaluarea potențialului unei țări pentru utilizarea energiei regenerabile este cartografierea și estimarea tradițională a capacităților energetice. În ceea ce privește sursele regenerabile, majoritatea deciziilor sunt unice, ținând mai ales cont de pregătirea populației pentru astfel de schimbări. Condițiile naturale din Norvegia diferă de cele din România, acest lucru este evident. Cu toate acestea, atitudinea populației, dorința de a trăi mai bine, responsabilitatea de a lăsa generațiilor viitoare o societate prietenoasă cu mediul este mult mai puternică. Astfel, deciziile noastre sunt ambițioase și destul de complexe în comparație cu cele clasice.

4. Care este strategia dvs. pentru maximizarea producției de energie asigurând totodată stabilitatea rețelei în lucrul cu o combinație de resurse regenerabile, inclusiv surse intermitente precum vântul și solarul, în Norvegia?

R: Tradițional, performanța tehnică a stabilității rețelei se baza pe generatoare sincrone care au rezistat inherent perturbărilor în rețea. Noua formulă care include componentele solare și eoliene necesită soluții tehnice mai complicate, deoarece elementele rețelei nu au parametri de stabilizare similari. Astfel, tranziția către un alt tip de sistem cu integrarea tuturor elementelor reprezintă o mare soluție de inginerie la care țara lucrează. Norvegia își actualizează în mod continuu Propria Hartă a Stabilității (Strategie – Plan de Acțiune – Evaluare a Riscurilor – Soluții de Mitigare) pentru a furniza o rețea convertitoare fiabilă.

5. Cum navigați in peisajul legislativ din România, care poate fi diferit față de cadrul reglementar bine stabilit pentru energiile regenerabile în Norvegia?

R: Norvegia este destul de ambițioasă în propriile obiective și ținte când vine vorba de cadrul reglementar pentru energiile regenerabile. Astfel, obiectivul specific, stabilit de autoritățile norvegiene, este de a crește producția de energie regenerabilă cu cel puțin 40 TWh până în 2030 și cel puțin 20 TWh economisiți prin eficiența energetică. Pentru a atinge acest obiectiv, guvernul trebuie să faciliteze producerea de energie din surse solare, hidro, eoliene la uscat și eoliene marine. Toată agenda energetică norvegiană se bazează pe dezvoltarea pe termen lung a sistemului național de energie cu obiectivul climatic de reducere a emisiilor de CO2 cu 55% până în 2030. Cadrul include măsuri comune atât la nivel național (taxare durabilă, de exemplu), cât și la nivel local (ajutoare de stat (Enova), încălzire urbană pe baza deșeurilor, de exemplu).

Pe de altă parte, Norvegia urmărește Acordul SEE și armonizează regulamentele energetice cu cele europene. În ceea ce privește România, putem identifica două probleme:

1. România este complet integrată în cadrul reglementar al UE. Cu toate acestea, implementarea sa se desfășoară încet și, în continuare, nu dispune de mecanisme practice corespunzătoare susținute de autorități.
2. Presiunea din partea autorităților nu corespunde așteptărilor populației pentru implementarea soluțiilor verzi. Populația nu este suficient de pregatită să accepte schimbările care vin. Și aici ajungem la comentariul de mai sus referitor la importanța stabilirii unui dialog direct cu populația, introducerea și conștientizarea despre energiile regenerabile și rezultate vizuale în beneficiul societății.
3. În ceea ce privește finanțarea proiectelor și investițiile, care sunt diferențele cheie între cele două țări și cum asigurați finanțarea proiectelor dvs. în România?

R: Norvegia are mai multe mecanisme de finanțare pentru a asigura agenda verde. Unul dintre ele se numește Enova și este deținut de Ministerul Climei și Mediului și administrează Fondul pentru Climă și Energie. Scopul este realizarea de proiecte care contribuie la angajamentele climatice ale Norvegiei și la tranziția către o societate cu emisii reduse.

În ceea ce privește finanțarea în România, aplicăm în cadrul Mecanismului Financiar SEE și Norvegian. Această platformă are pentru compania noastră două semnificații: suntem siguri că proiectele noastre sunt finanțate și participăm, dar o folosim și ca punct de stabilire și testare a colaborării cu entitățile românești și, preferabil, pentru a continua cooperarea noastră mult timp după încheierea proiectului.

7. Cum promovați tranziția către energiile regenerabile într-un mediu în care poate exista nevoie de o conștientizare și acceptare publică mai mare în comparație cu Norvegia, unde energia regenerabilă este bine stabilită?

R: Comunicarea și dialogul stabilit la diferite nivele reprezintă un element cheie pentru orice succes. Proiectul pe care îl desfășurăm împreună acum face parte din această abordare.

8. Având în vedere expertiza dvs. în ambele țări, ce lecții valoroase din sectorul norvegian al energiilor regenerabile pot fi aplicate pentru a spori adoptarea energiilor regenerabile în România?

R: Fiecare țară are propriul său drum și consens național cu privire la felul în care oamenii își văd viitorul. Norvegia are o istorie lungă cu lecții învățate cu dificultate și soluții găsite. România are șansa să învețe aceste lecții din timp, să utilizeze cunoștințele noastre și să „parcurgă” rapid acest drum.