Interviu dl MIHAEL MELCZER

Dl Mihael MELCZER este membrul echipei de implementare al proiectului “Creșterea vitezei de adopție a energiei regenerabile în România” proiect finantat prin Programul de granturi norvegiene 2014-2021. Este unul dintre expertii in domeniul energetic care a adus contributii valoroase implementarii acestui proiect. Iata un scurt interviu cu domnul Mihael Melczer.

1. Sunteți familiarizat cu domeniul energiei.

Sigur, că sunt familiarizat cu acest domeniu. De mai mulți ani, sunt calibrat pe acest domeniu și fără lipsă de modestie vă pot spune că am deja realizări în acest domeniu și îmi place să spun că acesta stă la baza viitorului nostru atât la nivel național, cât și european. Un exemplu în acest sens este Complexul Energetic Hunedoara care a fost pentru prima dată, și din păcate singura dată, când a fost adus pe profit în mandatul meu de director general. Practic, domeniul energiei m-a captivat și în șapte ani de evoluție am reușit să trec prin multe etape profesionale care mi-au completat tabloul perfect al acestui domeniu, cunoscând foarte bine cum funcționează în ansamblul lui.

1. Cum vedeti evoluția energiei din surse regenerabile la nivelul Vaii Jiului?

Îmi place întotdeauna să vorbesc despre necesitățile Văii Jiului, că această regiune are nevoie de o retehnologizare. Vedem cu toții ce se întâmplă, cărbunele este pe cale de a fi eliminat și oarecum, pe bună dreptate, ținând cont de manageriatul care a afectat în anii trecuți acest sector de activitate. Pentru a reface Valea Jiului singura soluție rezonabilă este, așa cum am spun reenergizarea ei, adică dezvoltarea sectorului industrial energetic în această zonă. Să nu uităm că încă există infrastrutură energetică semnificativă în zonă. Sursele de energie regenerabile, tehnologiile de stocare a energiei sunt calea pentru a face o Vale puternică din punct de vedere economic. Dacă cu 5-6 ani în urmă vorbeam de regenerabile, de fotovoltaic, eolian, hidrogen, iar foarte mulți în zonă aveau un zâmbet în colțul gurii, iată că acum toți se interesează de panouri fotovoltaice. Și acesta este doar un exemplu.

1. Cum poate stocarea energiei în minele închise contribui la soluționarea problemelor legate de intermitența surselor de energie regenerabilă?

În bun spirit autohton, și pe parte de energie cu toții s-au învățat să privească doar până la vârful bocancului. Adică fără a avea cunoștințe asupra a ce pași trebuie să urmeze. Strategiile făcute la kilogram nu au niciun efect asupra mersului lucrurilor și exemplul este, după cum vedem cu toții, s-au trezit cei din ANRE, cei din Transelectrica, cei din ministerul de profil că rețelele electrice nu sunt redimensionate potrivit și nu prea există stocare de energie în peisaj. Acest lucru, clar, ține de incompetența sau lipsa de interes a celor care gestionează sau reglementează partea energetică. Legat de exploatările miniere de cărbune, nu de mult închise, sau a părților din cele aflate în funcțiune reprezintă o bună oportunitate pentru a face o tranziție adevărată spre reenergizarea actualului complex energetic și implicit a Văii Jiului. Stocarea de hydrogen, stocarea de CO2, stocarea de energie gravitațională reprezintă soluții care aduc venituri semnificative, incomparabil mai mari decât cele obținute astăzi de Complexul Energetic Valea Jiului. Cu patru ani în urmă, vorbeam pentru prima dată de stocarea gravitațională posibil de realizat, utilizând puțurile de mină. Cu un an în urmă, am reluat subiectul cu colegii din Banca Mondială prezenți în Valea Jiului. Se pare că acest subiect care este deja folosit în Europa, de ceva vreme, inclusiv în Polonia – o țară de referință pentru mineritul românesc nu prezintă interes de dezvoltare. Și dacă ne uităm doar înspre fizică – unde o acțiune trebuie să aibă o reacțiune – se pare că avem o ”greutate” în a gândi și a face lucruri. Adică forța gravitațională ne afectează în mod nefavorabil.

1. Ce avantaje și dezavantaje prezintă utilizarea minelor închise pentru stocarea energiei în comparație cu alte tehnologii disponibile?

Nu pot să vorbesc despre dezavantaje. Pentru că nu există. Deci ideea înseamnă ca un puț de mina nefolosit să fie transformat într-un sistem gravitational de stocare a energiei cu minime costuri și importante rezultate financiare. Vinderea energiei pe piața de echilibrare înseamnă prețuri mari obținute și venituri foarte importante. Tehnologia nu afectează structura puțurilor și practic le face disponibile pentru orice altă opțiune tehnologică în viitor.

1. Ce rol poate juca legislația în promovarea și reglementarea proiectelor de stocare a energiei în minele închise, și care sunt principalele obstacole legislative întâlnite?

Așa cum spuneam înainte, prima problemă o reprezintă strategiile pe baza cărora ar trebui emise reglementările specific domeniului. Iar elaborarea acestora, cu obligația de reactualizare a lor, ar trebui să fie literă de lege astfel încât toate părțile implicate să fie responsabilizate să răspundă inclusiv penal, și în nume personal, pentru orice decizia care contravene trendului general și interesului national.

1. Cine credeti ca ar putea contribui la sensibilizarea opiniei publice cu privire la beneficiile proiectelor de stocare a energiei în minele închise și la importanța tranziției către surse de energie mai curate?

Toată lumea. Pentru a înțelege lucrurile și a face ceea ce trebuie, în general și nu neaparat specific acestei industrii, avem nevoie de educație și de civilizarea fiecăruia. Lucru care ar trebui să devină un obiectiv de prioritate națională.

1. În ce fel puteți împărtăși experiența dumneavoastră ca fost director al Complexului Energetic Hunedoara pentru a ghida și susține inițiativele de eficiență energetică și de stocare a energiei în industria minieră?

Le-am prezentat întotdeauna, tuturor, viziunea mea managerială asupra acestui sector de activitate. În spatele acestui lucru stă și o experiență de 20 de ani în sectorul privat. Iar lipsa partie-pris-urilor în sectoarele în care am evoluat mi-a dat posibilitatea să iau toate deciziile potrivite și competente pentru a genera venituri entităților economice în care am activat. Totodată am știut că prioritatea numărul 1 este resursa umană și mulțumirea ei. Pentru că în lumea asta, orice societate comercială, organizație neguvernamentală este creată și rezistă doar pentru a securiza resursei umane un viitor și un nivel de trai sigur și evolutiv.

1. Care sunt interesele comune ale mediului privat si public in ce priveste eficienta energetica? Ce puncte comune fac posibila o colaborare in aceste sens intre cele doua medii?

Nu știu dacă le-aș numi interese comune. Până la urmă și mediul public, și cel privat, au un obiectiv comun. Rezultatul oricărei activități, indiferent de profilul ei, trebuie să reprezinte un confort general.